Floare de colț am pus pe piept sub mâna-i aspră  
Și-o mângâiere pe-lui chip bătrân  
Și-o lacrima scursă peste zâmbet izbi pământul, 
Și îmburdat de-un rece vânt.
  
De-asupra cerul, dedesubt pămantul,
Între ere ele esti mereu 
Și vei veni-napoi, chemat de-a noastre gânduri 
Plecat ca om și-ntors ca zeu.


În noapte, doar șoapte
Suspină și-alină
Închină tu, măiestre zeu cu voie bună
Chemându-i duhul inapoi

Și zâmbet, și cântec 
Ce-ndeamnă, ce cheamă
Se-nalță acum către ceruri
Dinspre noi 
    
Privește-acum spre lumea ta 
Și vezi cum totul pare
Că stă să se darâme
    
Întoarce-acum privirea ta
Către aceia care 
În față nu ți-or râde
  
Și vino iară printre noi 
Însă ne fii de-a dreapta 
Să ne sădești în suflet 
Îuterea și credința
    
Și să ne-ndrepți și să ne-ndrumi 
Pe drumul zeilor batrâni
Să fim mereu cu tine în suflet.